MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation. Vezi definitia »

APAGOGÍE s.f. Demonstrație apagogică. [< fr. apagogie]. Vezi definitia »

TALASEMÍE, talasemii, s. f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorată persistenței hemoglobinei fetale în sânge. – Din fr. thalassémie. Vezi definitia »

PSIHALGÍE s.f. Varietate de nevralgie în care predomină elementul psihopatic. [Gen. -iei. / < fr. psychalgie, cf. gr. psyche – suflet, algos – durere]. Vezi definitia »

DOZIMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dozelor de radiații. (< fr. dosimétrie) Vezi definitia »