TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence]. Vezi definitia »

VACUÓLĂ s. f. cavitate din protoplasma celulelor care conține suc celular, aer, substanțe de rezervă etc. (< fr. vacuole) Vezi definitia »

scăfătúră, scăfătúri, s.f. (reg.) nume dat unei cusături la mânecile cămășilor țărănești femeiești. Vezi definitia »

PIÉDICĂ, piedici, s. f. 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (Concr.) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (Bot.; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piédecă s. f.] – Din lat. pedica. Vezi definitia »

poncăiálă, poncăiéli, s.f. (reg.) mocoșeală, mocoșire; lucrare anevoioasă, greoaie. Vezi definitia »