TINÍTUS s. n. acufenă. (< lat. tinnitus) Vezi definitia »

CÚMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din fr., lat. cumulus. Vezi definitia »

SPUS, (rar) spusuri, s. n. Faptul de a spune; povestire. Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit (COȘBUC). Vezi definitia »

BACHUS (în mitologia romană), zeul vinului, al viței de vie și al beției orgiastice, Fiul lui Iupiter și al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos. Vezi definitia »

despús s.n. (înv.) putere, stăpânire. Vezi definitia »