VERMORÉL, vermorele, s. n. Aparat portativ cu ajutorul căruia se pulverizează soluții speciale pentru distrugerea paraziților plantelor. – N. pr. comercial. Vezi definitia »

șălărél, șălăréi, s.m. (înv. și pop.) înșelător. Vezi definitia »

mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri). Vezi definitia »

BOTOȘÉL, botoșéi, s. m. Diminutiv al lui botoș. – Botoș + suf. -el. Vezi definitia »

PUMNICÉL, pumnicei, s. m. (Reg.) Pumnișor. – Pumn + suf. -icel. Vezi definitia »