TÂRZIÓR, -OÁRĂ, târziori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui târziu. [Pr.: -zi-or] – Târziu + suf. -ior. Vezi definitia »

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat.sc. correpetitor]. Vezi definitia »

TIRALIÓR s. m. (în trecut) soldat din infanterie însărcinat cu misiunea de cercetare. (< fr. tirailleur) Vezi definitia »

ALBURNUS MAIOR, importantă așezare romană în prov. Dacia, centru principal al exploatării aurului din M-ții Apuseni. Întemeiată de Traian, prin colonizarea unui grup de mineri iliri aduși din Dalmația. Identificată la Roșia Montană (jud. Alba). Vezi definitia »

STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor. Vezi definitia »