-DIDÁCT elem. „care a învățat”. (< fr. -didacte, cf. gr. didaskein, a învăța) Vezi definitia »

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus. Vezi definitia »

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. deosebit, diferit de altceva. 2. (fig.) clar, deslușit, evident. (< fr. distinct, lat. distinctus) Vezi definitia »

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus. Vezi definitia »

Efect semantic dezagreabil al unei secven e (sonore sau grafice) asociate prin similaritate unor cuvinte din asa-numitul registru vulgar. Ex: a zis că cantina...; În timpul acesta... etc. Vezi definitia »