SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

PREDOMINAȚIÚNE s.f. v. predominație. Vezi definitia »

INDIGNAȚIÚNE, indignațiuni, s. f. (Înv.) Indignare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indignation, lat. indignatio, -onis. Vezi definitia »

DEPILAȚIÚNE s.f. v. depilație. Vezi definitia »

PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune. Vezi definitia »