clin (clinuri), s. n. – 1. Unealtă de cizmar, neprecizată. – 2. Bucată de pînză triunghiulară care se adaugă la haine pentru a le da lărgime. – 3. Porțiune triunghiulară de teren. – Mr., megl. clin „colț de pîine”. Sl. klinŭ „cui” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvînt identic cu „clină”, s. f. (povîrniș, coastă, plan înclinat), poate ca urmare a unei contaminări cu înclina (DAR crede că acest cuvînt s-a format pe baza it. china). Vezi definitia »

MEZÍN, -Ă, mezini, -e, adj., s. m. și f. 1. (Fratele) cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia. 2. (Pop.) (Fratele) al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; (frate) mijlociu. – Din sl. mĕzinŭ. Vezi definitia »

CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin. Vezi definitia »

ALDÍN, -Ă. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are liniile mai groase, mai pline decît acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obișnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oară în 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine și numele. Vezi definitia »

SERPENTÍN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galbenă-verde. [Var. serpentină s.f. / < fr. serpentine] Vezi definitia »