HEMOCULTÚRĂ s.f. Însămânțare a unui mediu de cultură în sângele unui bolnav pentru a studia microbii care s-ar dezvolta în acest mediu. [< fr. hémoculture, cf. gr. haima – sânge, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »

năgrábă adv. (reg.; în loc. vb.) a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva). Vezi definitia »

tersánă s.f. (înv.) arsenal de marină. Vezi definitia »

CATÉDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ♦ Unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică la o disciplină. ♦ (Fig.) Profesorat, învățământ. [< lat. cathedra – jeț, fr. cathedre]. Vezi definitia »

IZOCATABÁZĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași intensitate a mișcării de scufundare a scoarței terestre. (< fr. isocatabase) Vezi definitia »