FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice). ♦ Fig. Încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă. 3. (Înv.) Gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă. 4. Fig. (La pl.) Îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni. II. Canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș. – Lat. fumus. Vezi definitia »

PROSCÉNIUM s.n. v. prosceniu. Vezi definitia »

CURATÓRIUM s.n. Instituție spitalicească în care bolnavii erau primiți în vederea unei îngrijiri și a unui tratament special. [Pron. -ri-um. / cf. fr. curatorium, germ. Kuratorium < lat. curare – a îngriji]. Vezi definitia »

AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv). Vezi definitia »

PARABÉLLUM s.n. Tip de pistolet semiautomat, folosit mai ales ca armă de război. [< germ. Parabellum – sigla telegrafică a primului fabricant]. Vezi definitia »