AMIDON (‹ fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc. Vezi definitia »

monoton Vezi definitia »

TIFÓN¹ s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany]. Vezi definitia »

AMBON (AMBOISE) 1. Ins. în arh. Moluce (Indonezia); 761 km²; c. 73 mii loc. Cafeo, cacao. Pescuit. 2. Oraș în E. Indoneziei, port la M. Banda, pe ins. omonimă, principalul centru ad-tiv al arh. Moluce; 208,9 mii loc. (1980, cu suburbiile). Centru comercial (copra, cafea, orez, zahăr). Port de pescuit. Universitate. Aeroportul Patimura. Fondat de portughezi în 1521 sub numele de Amboina (Amboyna). Vezi definitia »

PRION, prioni, s.m. 1. Particule infecțioase de natură proteică, lipsite de orice tip de acid nucleic, care cauzează un grup de boli neurodegenerative ale omului și animalelor, numite boli prionice (encefalopatii spongiforme transmisibile): boala Creutzfeld-Jacob (la om), encefalopatia spongiformă bovină (boala vacilor nebune), scrapia (la oi și capre) etc. Vezi definitia »