RICÍN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus. Vezi definitia »

ecrín, ecríne, s.n. (înv.) 1. cutie pentru giuvaeruri. 2. bijuteriile din cutie. Vezi definitia »

MANUELÍN, -Ă adj. stil ~ = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale, plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. (< fr. manuélin) Vezi definitia »

stăjin, stăjini, s.m. (înv.) un fel de grindă transversală de susținere la diverse obiecte sau părți de obiecte. Vezi definitia »

PALATÍN¹ I. s. m. mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ◊ guvernator al unei provincii. II. adj. referitor la palatin¹ (I) sau la palatinat. (< fr. palatin, lat. palatinus) Vezi definitia »