feríce adj. – 1. Mulțumit sufletește, plin de bucurie. – 2. (S. f.) Fericire, mulțumire sufletească. Lat. Fēlῑcem (Pușcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt ușor înv., care înlocuiește încetul cu încetul der. fericit. – Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un lat. *fēlῑcāre; fericăciune, s. f. (înv., fericire); fericat, adj. (înv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; înv., a felicita); fericie, s. f. (înv., fericire); fericire, s. f. (mulțumire sufletească, intensă și deplină); fericit, adj. (care se află într-o stare de mulțumire sulfetească intensă și deplină; primul grad de sfințenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s. f. (nenorocire, nemulțumire). Der. lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înțelege încercarea lui Pușcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcĭcāre puțin probabil, cf. REW 3234b. Vezi definitia »

DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque]. Vezi definitia »

SELF-SERVICE s.n. (Anglicism) Tehnică de vânzare care elimină sau reduce la maximum personalul de desfacere, permițând clienților de a se servi singuri din mărfurile expuse; autoservire. [Pron. self-sérvis. / < engl. self-service]. Vezi definitia »

cínce s. m. – Ploșniță. Lat. cῑmicem (Drăganu, Dacor., I, 293; DAR; Pușcariu, Lr., 40). Se păstrează numai în Banat în expresia sătul cince „sătul.” Vezi definitia »

șésesprezece (= șaisprezece) num. card. Vezi definitia »