CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »

pitihelníță, pitihelníțe, s.f. (reg.) 1. pielița de pe carne. 2. piele care atârnă sub bărbia boului. Vezi definitia »

CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei și a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. Vezi definitia »

zecícă (fam.) s. f. Vezi definitia »

caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte. Vezi definitia »