burnúz (-ze), s. n. – Manta de lînă cu glugă purtată de arabi. Tc. burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întîlnirii cu fr. bournous. Vezi definitia »

comúz s.m. sg. (reg.) zer cu urdă; jintiță. Vezi definitia »

ELECTROBÚZ s. n. vehicul de transport în comun cu motor electric. (< germ. Elektrobus, fr. électrobus) Vezi definitia »

TROLEIBÚZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus) Vezi definitia »

UZ s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso]. Vezi definitia »