CEMENTÁȚIE s. f. 1. cementare. 2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation) Vezi definitia »

ARITMOLOGÍE s. f. studiu al proprietăților numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele. (< fr. arithmologie) Vezi definitia »

EXTRAPOLÁȚIE s.f. Extrapolare. [Gen. -iei. / < fr. extrapolation]. Vezi definitia »

ADJUDECÁȚIE s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. [Gen. -iei, var. adjudecațiune s.f. / cf. lat. adiudicatio, fr. adjudication]. Vezi definitia »

TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie. Vezi definitia »