ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio]. Vezi definitia »

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie. Vezi definitia »

BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Fr. barye. Vezi definitia »

DIAFANOMETRÍE s. f. studiul transparenței corpurilor. (< fr. diaphanométrie) Vezi definitia »

CRENOTERAPÍE s. f. ansamblu de metode terapeutice care utilizează apele minerale. (< fr. crénothérapie) Vezi definitia »