BUNÉL, bunei, s. m. Bunic. – Din bun² + suf. -el. Vezi definitia »

ȘORICEL, șoricei, s. m. (Inform.) Sinonim cu maus (2). – Cf. engl. mouse, fr. souris. Vezi definitia »

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel) Vezi definitia »

PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum. Vezi definitia »

testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal. Vezi definitia »