PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște¹; pășunat, pășune. – V. paște¹. Vezi definitia »

MARABÚT s.m. v. marabu. Vezi definitia »

năút s. m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Șeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul). Vezi definitia »

stătut, -ă, stătuți, -te adj. (d. oameni) marcat de o perioadă de abstinență sexuală prelungită. Vezi definitia »

AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator]. Vezi definitia »