TRIANGULÁȚIE, triangulații, s. f. Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation. Vezi definitia »

FOCOMETRÍE s. f. (Fiz.) Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanței focale a sistemelor optice. – Din fr. focométrie. Vezi definitia »

EUTANAZÍE s.f. v. eutanasie. Vezi definitia »

PEREGRINÁȚIE, peregrinații, s. f. (Rar) Peregrinare. [Var.: peregrinațiúne s. f.] – Din lat. peregrinatio, -onis, fr. pérégrination. Vezi definitia »

TIPOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie și apoi pe piatră litografică sau placă de metal. (< fr. typolithographie) Vezi definitia »