DICASTÉR s. n. 1. (în Atena antică) fiecare dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor. 2. tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ◊ (fig.) tribunal, instanță de judecată. (< fr. dicastère, gr. dikasterion) Vezi definitia »

PASAGÉR, -Ă I. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. navă de pasageri (I). III. adj., adv. trecător. (< fr. passager) Vezi definitia »

CRIOCAUTÉR s.n. (Med.) Instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase. [Pron. cri-o-ca-u-. / < fr. cryocautère]. Vezi definitia »

VENER- v. venero-. Vezi definitia »

ENTEROBACTÉR s.n. Bacterie care trăiește în tubul digestiv al omului și al animalelor. [Cf. fr. entérobactérie]. Vezi definitia »