EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur]. Vezi definitia »

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă. Vezi definitia »

MONOFLÓR, -Ă adj. (Despre miere) Care provine de la o singură specie de floare. [Cf. gr. monos – unic, lat. flos – floare]. Vezi definitia »

MINIORDINATÓR s. n. ordinator cu volum redus, cu capacitate mijlocie de memorie. (< fr. miniordinateur) Vezi definitia »

VISCEROCEPTÓR s. m. interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. (< fr. viscérocepteur) Vezi definitia »