ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »

tihoróg adj. m. (reg.) olog. Vezi definitia »

GEOMORFOLÓG, -Ă, geomorfologi, -ge, s. m. și f. Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomorphologue. Vezi definitia »

PALEOLÓG, -Ă s. m. f. om de știință care studiază limbile vechi. (< fr. paléologue) Vezi definitia »

OENOLÓG s.m. și f. v. enolog. Vezi definitia »