CONFABULÁȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr. confabulation, lat. confabulatio) Vezi definitia »

NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie. Vezi definitia »

PREZÚMȚIE s. f. 1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție. 2. (jur.) recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță, infatuare. (< fr. présomption, lat. praesumptio) Vezi definitia »

MIOTOMÍE s. f. 1. secționare chirurgicală a unui mușchi. 2. parte a anatomiei care se ocupă cu disecția mușchilor. (< fr. myotomie) Vezi definitia »

COPOCLEFILÍE s. f. pasiunea de a colecționa chei, lacăte, broaște și diverse alte obiecte ce servesc drept încuietori. (< fr. copocléphilie) Vezi definitia »