CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din fr. contravention. Vezi definitia »

ȘEDINȚOMANÍE s. f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie. Vezi definitia »

STRÍE s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase. 2. Leziune atrofică a pielii cu aspect liniar. V. vergetură. [< fr. strie, cf. lat. stria – brazdă]. Vezi definitia »

árie (árii), s. f. – Melodie, compoziție muzicală. It. aria (sec. XIX). Vezi definitia »

CLASTOMANÍE s. f. impuls morbid de a sparge (obiectele). (< fr. clastomanie) Vezi definitia »