DESCRIPTÍV, -Ă adj. Care descrie; cu descrieri; descriptic. ◊ (Mat.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. [Cf. fr. descriptif, lat. descriptivus]. Vezi definitia »

VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo. Vezi definitia »

COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. care se transmite ușor. 2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil. (<fr. communicatif, lat. communicativus) Vezi definitia »

PROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif]. Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif]. Vezi definitia »