OFICLEÍD [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr. ophicléide) Vezi definitia »

RALÍD, ralide, s. n. (La pl.) Familie de păsări alergătoare cu picioare lungi, cu penaj închis, care trăiesc mai ales în regiunile mlăștinoase; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. rallidés. Vezi definitia »

SEMIARÍD, -Ă adj. subdeșertic. (< fr. semi-aride) Vezi definitia »

TIROÍD, -Ă adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și s.f.) = glandă cu secreție internă așezată pe partea anterioară a laringelui; cartilaj tiroid = cel mai dezvoltat dintre cartilajele laringelui. [Pron. -ro-i-. / < fr. thyroïde, cf. gr. thyra – ușă, eidos – formă]. Vezi definitia »

STUPÍD, -Ă adj. 1. (și adv.) lipsit de sens, de rațiune; absurd. 2. (despre oameni) care denotă lipsă de inteligență; idiot, prost, mărginit, nătâng. (< fr. stupide, lat. stupidus) Vezi definitia »