DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis. Vezi definitia »

EMERSIÚNE s.f. 1. Stare a unui corp ieșit dintr-un lichid. 2. Reapariția unui astru eclipsat. [Cf. fr. émersion, it. emersione]. Vezi definitia »

INVITAȚIÚNE s.f. v. invitație. Vezi definitia »

INTUIȚIÚNE s.f. v. intuiție. Vezi definitia »

DIVIZIÚNE s.f. Împărțire; separare, divizare. ♦ Operație logică de împărțire a genului în speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate; diviziune celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obținută printr-o împărțire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division]. Vezi definitia »