NEOENDEMÍSM s. n. endemism de dată recentă. (< fr. néoendémisme) Vezi definitia »

PNEUMOPALUDÍSM s. n. complicație pulmonară a malariei. (< fr. pneumopaludisme) Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru]. Vezi definitia »

DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme]. Vezi definitia »

GRECÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate. 2. influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi. (< fr. grécisme) Vezi definitia »