CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe]. Vezi definitia »

CARDIOSFIGMOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică la sfigmograf. (< fr. cardiosphygmogramme) Vezi definitia »

PLÁSĂ¹, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa. Vezi definitia »

SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse. Vezi definitia »

sticleálă, sticléli, s.f. (înv.) lumină vie și strălucitoare; licăr, licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. Vezi definitia »