OSTEOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor sistemului osos. (< fr. ostéopathie) Vezi definitia »

HISTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice. [Gen. -iei, var. istologie s.f. / < fr. histologie, cf. gr. histos – țesut, logos – studiu]. Vezi definitia »

DISOLÚȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio]. Vezi definitia »

SEPARÁȚIE, separații, s. f. Despărțire, separare. ◊ Separația puterilor = principiu care susține că puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească dintr-un stat pot și trebuie să acționeze independent una de alta, având o anumită interdependență și dreptul de control reciproc. Separație de domiciliu = dispensă premergătoare divorțului prin care se acordă soților dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separație de bunuri = (în unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea că femeia își păstrează libera dispunere a bunurilor sale aduse în căsătorie pentru susținerea sarcinilor acesteia. Separație de patrimoniu = măsură luată la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a împiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moștenitorului și a evita astfel eventuala concurență a creditorilor acestuia din urmă. – Din fr. séparation, lat. separatio. Vezi definitia »

COMPLICÁȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio]. Vezi definitia »