hrópot (hrópote), s. n. – (Trans.) Gîfîit, respirație grea. Creație expresivă, cf. horcăi și tropot, ropot, ca și sb. hropiti „a gîfîi”. – Der. hropoti, vb. (a gîfîi). Din. sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 51, Cihac, II, 143 și Scriban. Vezi definitia »

pilót (pilóți), s. m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s. m. (cîrmaci), din fr. pilote. Vezi definitia »

SUBCONTRAFAGÓT s.n. (Muz.) Fagot cu sunet mai grav decât contrafagotul. [< sub- + contrafagot]. Vezi definitia »

CAPÓT¹ s. n. 1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie). 2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot) Vezi definitia »

MASICÓT s.n. Oxid de plumb, de culoare galbenă. [< fr. massicot, cf. it. marzacotto]. Vezi definitia »