ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus) Vezi definitia »

REZOLUTÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care micșorează inflamația, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. [Cf. fr. résolutif]. Vezi definitia »

EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif) Vezi definitia »

FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus. Vezi definitia »

chiv, chívuri, s.n. (înv.) cub, zar. Vezi definitia »