AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis). Vezi definitia »

LOCÁȚIE s.f. 1. (Jur.) Luare în folosință pentru un timp determinat și în anumite condiții; formă de contract de închiriere. 2. Taxă plătită pentru un lucru luat în folosință; chirie. ◊ Taxă de locație = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg. [Var. locațiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio]. Vezi definitia »

subtilizáție, subtilizáții, s.f. (înv.) rafinare (a gândului, a fondului liric, a intuiției etc.). Vezi definitia »

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation. Vezi definitia »

OSTEOTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unui os în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. ostéotomie, cf. gr. osteon – os, tome – tăiere]. Vezi definitia »