ESOFAGOMALACÍE s. f. înmuiere anormală a peretelui esofagian, prin acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor. (< fr. oesophagomalacie) Vezi definitia »

INTERLOCÚȚIE s.f. v. interlocuțiune. Vezi definitia »

CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation. Vezi definitia »

únghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară. Vezi definitia »

PELORÍE s.f. (Biol.) Schimbare a formei unui organ. [< germ. Pelorie, cf. gr. peloros – monstruos]. Vezi definitia »