CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie. Vezi definitia »

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie. Vezi definitia »

-SPERMÍE² elem. sperm(o)-. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s. f. 1. pigmentație exagerată a pielii. 2. creșterea conținutului de globule roșii din hemoglobină. (< fr. hyperchromie) Vezi definitia »

BIOPSÍE, biopsii, s. f. Scoatere prin procedee chirurgicale a unui fragment dintr-un țesut viu pentru a fi studiat la microscop. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopsie. Vezi definitia »