chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer. Vezi definitia »

bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

TALCÓZĂ s. f. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc. (< fr. talcose) Vezi definitia »

COVĂSEÁLĂ, covăseli, s. f. (Pop.) Lapte prins sau covăsit, întrebuințat drept cuib pentru fermentarea laptelui dulce. – Covăsi + suf. -eală. Vezi definitia »

EUFEMĂ?SM ĕ n. Element de limbĂ? care înlocuieÂ?te, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplĂ?cutĂ?, vulgarĂ?, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euphĂ?misme Vezi definitia »