BANCHÍZĂ (‹ fr.) s. f. 1. Cîmp de gheață marină cu aspect de blocuri lipite, formate în mările polare (pînă la 74º lat. N și 55-60º lat. S), cu grosimi de la 200 pînă la 1.000 m. 2. Construcție auxiliară realizată la baza unui puț de mină în curs de săpare, destinată să susțină zidăria de deasupra pînă cînd aceasta face priză. Vezi definitia »

REZONÁNȚĂ s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări și prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza]. Vezi definitia »

nacarádă, nacaráde, s.f. (înv.) un fel de țambal folosit de muzica militară; nagará. Vezi definitia »

coceală, coceli s. f. (intl.) 1. afacere avantajoasă. 2. loc propice furturilor. Vezi definitia »

EXOTÉCĂ s. f. 1. înveliș extern al sporogonului. 2. membrană externă a lojei antenelor. 3. stratul extern al grăuntelui de polen. (< fr. exothèque) Vezi definitia »