plásmă (plásme), s. f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s. m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s. f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s. m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s. f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s. n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s. n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11). Vezi definitia »

GONORĂ?E f. med. BoalĂ? venericĂ? infec ioasĂ?, provocatĂ? de gonococi, care se manifestĂ? prin inflamarea mucoaselor organelor genitale si prin scurgeri purulente; blenoragie. -Din fr. GonorrhĂ?e Vezi definitia »

COTONOGEÁLĂ, cotonogeli, s. f. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Cotonogi + suf. -eală. Vezi definitia »

VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »

BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle) Vezi definitia »