RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitalea ritmurilor. – Din fr. rythmique. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique) Vezi definitia »

ANGÉLIC, -Ă adj. Îngeresc, (ca) de înger. [Cf. fr. angélique, it. angelico, lat. angelicus]. Vezi definitia »

TELEPÁTIC, -Ă adj. Referitor la telepatie. [< fr. télépathique]. Vezi definitia »

auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticus ‹ gr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza). Vezi definitia »