SUBRÁMURĂ, subramuri, s. f. Sector de activitate subordonat unei ramuri (2). – Sub¹- + ramură. Vezi definitia »

TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ ă lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe) Vezi definitia »

CIMÁZĂ s. f. (arhit.) chenar ornamental de-a lungul unei fațade. (< it. cimasa, după fr. cymaise) Vezi definitia »

ARMÁTĂ, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militară compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate acționând în vederea unui scop comun. Armata păcii. ◊ Armata (industrială) de rezervă = (în orânduirea capitalistă) populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. ♦ Mulțime, ceată; cârd, șir. – It. armata. Vezi definitia »

MAIONÉZĂ, maioneze, s. f. Sos rece, gros, preparat din gălbenuș de ou frecat cu untdelemn și condimentat cu lămâie, muștar etc. [Pr.: ma-io-] – Din fr. mayonnaise. Vezi definitia »