BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme]. Vezi definitia »

PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

MANGANÍSM s.n. Intoxicație cronică cu mangan. [< fr. manganisme]. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. 2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme) Vezi definitia »

TROILÍSM s. n. deviație a acelora cărora le face plăcere să fie priviți atunci când au contact sexual. Vezi definitia »