SENSÍSM s. n. nume dat doctrinelor filozofice pentru care senzațiile reprezintă condiția necesară și suficientă de cunoaștere. (< it. sensismo) Vezi definitia »

ISTORÍSM s. n. (Filoz.) Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – Din fr. historisme, rus. istorizm. Vezi definitia »

EXTREMÍSM s. n. atitudine caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, rigide, bazată pe ură și intoleranță. (< fr. extrémisme) Vezi definitia »

BONJURÍSM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism]. Vezi definitia »

IMOBILÍSM s.n. Atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice progres, de orice inovație. [< fr. immobilisme]. Vezi definitia »