-BIÓZĂ Element de compunere a unor cuvinte cărora le conferă sensuri de „viață”, „proces vital” etc. (ex. antibioza, parabioza, simbioza). Vezi definitia »

AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. Vezi definitia »

GEOLINGVÍSTICĂ s. f. geografie lingvistică. (< fr. géolinguistique) Vezi definitia »

NOSÉMĂ s.f. 1. (Bot.) Ciupercă saprofită parazită, care trăiește în tubul digestiv al viermilor de mătase. 2. Nosemoză. [< fr. nosema, cf. gr. nosos – boală]. Vezi definitia »

POÁRCĂ, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafă. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un băț spre o groapă o minge, o bilă etc., în timp ce ceilalți jucători încearcă să-i oprească trecerea; p. ext. minge, bilă etc. cu care se joacă ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca. Vezi definitia »