TÂMPÍT, -Ă, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi. Vezi definitia »

NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Rar) Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ademenit. Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită ! = să se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri. Vezi definitia »

ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil petrificat. – Din fr. zoolit(h)e. Vezi definitia »

FERESTUÍT, -Ă adj. v. ferestruit. Vezi definitia »