ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »

ACHÉNĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță. (< fr. akène) Vezi definitia »

pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură. Vezi definitia »

PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui¹ (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »