EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. Vezi definitia »

SELÉCȚIE, selecții, s. f. 1. Alegere efectuată după un anumit criteriu și cu un scop; selecționare. 2. Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai apte însușiri în lupta pentru existență. ◊ Selecție naturală = fenomen natural constând în persistența și continua evoluție a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dotate. Selecție sexuală = alegere naturală și artificială care se face în urma eliminării de la actul reproducător a indivizilor slabi și rău înzestrați. Selecție artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale, constând în selecționarea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. Operație de extragere a unităților dintr-o colectivitate generală, după anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivități. [Var.: (înv.) selecțiúne s. f.] – Din fr. sélection, lat. selectio, -onis. Vezi definitia »

POTENȚIOMETRÍE s. f. Electrometrie. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. potentiométrie. Vezi definitia »

PRAMÁTIE, pramatii, s. f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. Vezi definitia »

ASTRONAVIGÁȚIE s. f. navigație spațială. (< engl. astronavigation) Vezi definitia »