PERPETRÁȚIE s. f. perpetrare. (< fr. perpétration, lat. perpetratio) Vezi definitia »

SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură]. Vezi definitia »

cherchelíe s.f. (înv.) fiare, ferecătură. Vezi definitia »

PALISILABÍE s. f. tulburare de vorbire caracterizată prin repetarea involuntară, explozivă și sacadată, a aceleiași silabe (de la începutul cuvintelor). (< fr. palissyllabie) Vezi definitia »

PARAPSIHOLOGÍE s.f. Parte a psihologiei care studiază fenomenele ce par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală, ca telepatia, clarviziunea etc. V. metapsihică. [Gen. -iei. / < fr. parapsychologie]. Vezi definitia »