GONDÓLĂ, gondole, s. f. 1. Barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole. Vezi definitia »

CRENELÚRĂ s. f. dantelură asemănătoare crenelurilor. (< fr. crénelure) Vezi definitia »

LEÁSĂ², lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ. Vezi definitia »

ROMÁNĂ adj. balanță ~ (și s. f.) = balanță dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat. (< fr. romaine) Vezi definitia »

față palidă expr. v. față (1). Vezi definitia »