EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s. n. caracter spontan; spontaneitate. ◊ concepție și practică ce neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. (< fr. spontanéisme) Vezi definitia »

DECEPȚIONÍSM s. n. fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. (< decepție + -/on/ism) Vezi definitia »

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »